• în România
  • Lista ţărilor
  • Pe 7 zile
  • Temperatura apei
  • Hartă satelitară
  • Meteo pe hartă
  • Widget-uri
  • user-avatar
    Intrare

    Glosar de termeni meteorologici "F"

    Glosar de termeni meteorologici

    Factori genetici ai climei – procese care determină condiţiile climatice pe întreg Pămîntul şi în diferite regiuni ale sale, cum ar fi: bilanţul radiativ şi caloric, circulaţia atmosferei, suprafaţa subiacentă, circuitul apei.  

    Factori geografici ai climei - condiţii geografice care determină procesele de formare a climei într-un anumit loc. Acestea sînt: latitudinea şi altitudinea locului, caracterul suprafeţei subacente, depărtarea de ocean (pe uscat) sau de uscat (pe ocean), relieful locului, curenţii oceanici, caracterul suprafeţei solului, învelişul vegetal, stratul de zăpadă şi de gheaţă etc.  

    Factori radiativi ai climei - procese radiative care determină formarea climei într-un anumit loc, spre exemplu: fluxul radiaţiei solare, absorbţia, difuzia, reflecţia, radiaţia terestră si a atmosferei etc.    

    Fata Morgana – denumire dată în mod convenţional unor fenomene de miraj multiple, în care obiectele îndepărtate se văd multiplicat şi cu diferite deformaţii. Denumirea derivă dintr-o legendă potrivit căreia acest fenomen s-ar datora zînei (în italiană„fata”) Morgana.  

    Fenologie – studiul succesiunii modificărilor exterioare vizibile ale plantelor şi animalelor în dependenţă de evoluţia factorilor externi.  

    Fluctuaţie – variaţie neregulată, neperiodică, uneori bruscă, a unui element meteorologic.  

    Focar de oraje, centru orajos – regiunele unde orajele se dezvoltă mai frecvent decît în regiuni învecinate, fiind condiţionate de stratificarea înstabilă a aerului cald şi umed. Frecvent, focarele de oraje se întîlnesc deasupra versanţilor sudici ai munţilor.  

    Formula barometrică a geopotenţialului – ecuaţia care exprimă relaţia dintre presiune şi geopotenţial:
    dp= - rdH  

    Formula barometrică (a înalţimii) – ecuaţia principală a staticii atmosferei în formă canonică ce stabileşte legătura dintre presiunea atmosferică la două nivele, diferenţa de înălţime şi temperatura medie a stratului. Se utilizează pentru reducerea presiunii la nivelul mării şi în operaţiile de nivelment.  

    Formula psihrometrică – ecuaţie care exprimă dependenţa tensiunii vaporilor de apă în funcţie de diferenţa temperaturilor indicate de termometrele uscat şi umed, de presiunea atmosferică, de constanta psihrometrică şi de tensiunea maximă a valorilor de apă corespunzătoare temperaturii termometrului umed. Analitic, această formulă se scrie:
    e = E1-A( t -t1) p  

    Forţa Coriolis – în ecuaţiile dinamicii pentru mişcarea relativă într-un sistem rotitor de coordonate, forţă efectivă de inerţie. Un caz particular al forţei Coriolis este forţa de abatere datorită rotaţiei Pămîntului, care joacă un rol foarte important în caracterul mişcărilor din atmosferă, în raport cu suprafaţa Pămîntului în rotaţie. Datorită ei, mişcarea fluidului se abate spre dreaptă în emisfera nordică şi spre stîngă în emisfera sudică.  

    Frecvenţă – în meteorologie, numărul de cazuri de observaţii pe o perioadă de timp dată, cînd a fost observat un anumit fenomen sau valoarea unei mărimi date înt-un anumit interval. Frecvenţa poate fi exprimată de asemenea în procente din numărul total de cazuri de observaţie.  

    Front – - zonă de tranziţie sau în mod convenţional, suprafaţă de discontinuitate dintre două mase de aer în atmosferă. Fronturile apar practic numai în troposferă, fapt pentru care se mai numesc fronturi troposferice. Se mai numeşte front şi linia de intersecţie a suprafeţei frontale cu suprafaţa terestră sau orice altă suprafaţă de referinţă. - partea anterioară, linie avansată pe direcţia de mişcare, de exemplu frontul sistemului noros.  

    Front cald – suprafaţa de discontinuitate ce separă o masă de aer cald de una rece, masa caldă alunecînd deasupra penei de aer rece.  

    Front oclus – front complex rezultat din contopirea fronturilor rece şi cald într-un proces de ocluziune a unei depresiuni. Se deosebesc

    fronturi ocluse cu caracter cald, cînd aerul in spatele frontului rece este mai cald decît cel din faţa frontului cald şi

    fronturi ocluse cu caracter rece, cînd aerul din spatele frontului rece este mai rece decît cel din faţa frontului cald.   Front rece – suprafaţa de discontinuitate care separă două mase de aer, rece şi cald, masa de aer rece substituind mai mult sau mai puţin brusc pe cea caldă. Frontul rece poate fi de ordinul I (anafront) sau de ordinul II (catafront).  

    Fulger - manifestare luminoasă care însoţeşte o descărcare electrică bruscă, ce se poate produce: - între doi nori, - în masa unui nor, - între nori şi suprafaţa terestră.  

    Furtună – Vînt foarte puternic, de durată relativ lungă, ce se produce de obicei la trecerea ciclonilor adînci şi care este însoţit de efecte distructive pe uscat şi de o agitaţie puternică a suprafeţelor de apă.  

    Furtună de praf - ansamblu de particule de praf sau nisip ridicate violent de pe sol de către un vînt tare şi transportate la înălţimi şi distanţe foarte mari.

    Furtună magnetică - oscilaţii puternice şi rapide ale elementelor magnetismului terestru urmate de o înrăutăţire bruscă a recepţiei radio pe unde scurte. Se poate produce simultan cu aurorele polare, ambele fenomene fiind legate de activitatea solară.

    Citiți și