• în România
  • Lista ţărilor
  • Pe 7 zile
  • Temperatura apei
  • Hartă satelitară
  • Meteo pe hartă
  • Widget-uri
  • user-avatar
    Intrare

    Glosar de termeni meteorologici "С"

    Glosar de termeni meteorologici

    Cantitate de precipitaţii – grosimea stratului de apă provenit din precipitaţiile solide sau lichide căzute într-un interval de timp oare-care. Cantitatea de precipitaţii se măsoară cu pluviometrul şi se exprimă în milimetri strat de apă.

    Ceaţă – picături foarte mici de apă suspendate în atmosferă, care reduc în general vizibilitatea orizontală, la suprafaţa Pamîntului, la mai puţin de 1 km.  

    Centru de prevedere (de prognoze) – unităţi teritoriale unde se colectează datele meteorologice, se întocmesc hărţi sinoptice şi se elaborează prevederi de timp.

    Cer – în meteorologie termen de uz curent pentru a indica gradul de acoperire şi felul norilor. De exemplu: cer senin, cer acoperit, cer noros etc.

    Chiciură – cristale de gheată, albe, fărîmicioase, asemănătoare cu zăpada, care se formează cu precădere de ramuri, pe conductori, pe colţurile şi muchiile obiectelor, de obicei pe timp geros, în prezenţa ceţii şi a vîntului slab.  

    Chiciurometru – instalaţie utilizată pentru măsurarea depunerilor de gheaţă pe conductori.  

    Ciclon, depresiune – perturbaţie atmosferică cu presiune scăzută şi cu o circulaţie a aerului în jurul centrului în sensul invers acelor de ceasornic în emisfera nordică şi în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică. În stratul de frecare vîntul are componenta orientată către centru conform gradientului baric. Datorită orientării vîntului către centrul ciclonului, în partea sa centrală domină mişcările ascendente. Faţă de anticicloni, ciclonii determină un timp în general închis, cu precipitaţii şi vînturi intense.  

    Circulaţia generală a atmosferei – ansamblu de mişcări la scară mare a atmosferei. În sens larg, circulaţia atmosferică principală sau primară. Circulaţia generală a atmosferei este în linii mari, legată de apariţia şi de deplasarea ciclonilor şi anticiclonilor, din care cauză ea are un caracter complex şi schimbător. Circulaţia generală ia naştere sub influenţa bilanţului radiativ neomogen de la diferitele latitudini pe uscat şi pe oceane; mecanizmul ei se complică datorită influenţei frecării şi a rotaţiei Pămîntului asupra curenţilor de aer şi ca urmare a formării de unde şi turbionare.  

    Cîmp baric – distribuţie spaţială a presiunii atmosferice. Cîmpul baric este un cîmp scalar care se caracterizează printr-un sistem de suprafeţe de egală presiune (izobarice). Cîmpul baric se reprezintă la sol prin izobare, iar la înălţimi prin izohipse.  

    Clasificarea climatelor – împarţirea tipurilor de climate, observate pe suprafaţa globului pămîntesc sau pe porţiuni ale acesteia după diferite criterii, unele după indici indirecţi, iar altele după indici genetici.  

    Climatologie – ştiinţa despre climă care se ocupă cu descrierea climatelor diferitelor regiuni ale globului pămîntesc, clasificarea şi studiul răspîndirii acestora legat de procesele genetice şi de factorii geografici, studiul climatelor trecutului istoric şi geologic al Pămîntului.  

    Condiţii de timp – totalitatea şi succesiunea elementelor şi fenomenelor meteorologice la u moment dat sau într-un interval de timp dat.  

    Confortul vremii – totalitatea condiţiilor meteorologice şi alte condiţii în care omul se simpte comod şi confortabil. Situaţii confortabile pot fi observate pe tot parcursul anului ( ca în perioadă caldă, la fel şi în perioadă rece). Pentru acest confort este nevoie de:           soare           calm atmosferic           aerul curat           vestimentaţie după vreme.  

    Constantă solară (Io) – intensitatea radiaţiei solare în afara atmosferei, la o distanţă medie între Pămînt şi Soare.

    Io ≈1,98 cal/cm2·min.  

    Convecţie (termică) – mişcări verticale lente ale aerului, provocate de încălzirea neomogenă a acestuia în straturile inferioare. Datorită diferenţelor de temperatură, aerul cald se ridică iar cel rece coboară luîndu-i locul. Mişcările convective ascendente şi descendente formează aşa numitele celule de convecţie.  

    Curcubeu – grupuri de arcuri concentrice, colorate în gama de la violet spre roşu, produse de lumina solară sau lunară pe un ecran de picături de apă în atmosferă (picături de ploaie, burniţă sau ceaţă).  

    Curent ascendent – curenţi de aer care se deplasează din straturile inferioare spre cele superioare ale atmosferei, avînd în general o viteză redusă. Se întîlnesc mai ales în partea centrală a ciclonilor şi talvegurilor, iar în cazul convecţiei mai rar şi cu o intensitate sporită în norii orajoşi.  

    Curent descendent – curenţi de aer care se deplasează din straturile superioare spre cele inferioare ale atmosferei. Ei au o deplasare în general lentă şi se produc mai ales în partea centrală a anticilonilor, dorsalelor şi cu intensitate mai mare în norii orajosi.  

    Curenţi de aer – sisteme de vînturi deasupra unei porţiuni mai mari sau mai mici a suprafeţei terestre, într-un strat mai gros sau mai subţire al atmosferei, care reprezintă un tot unitar avînd o oarecare stabilitate in timp.  

    Curosivo – curent oceanic cald, a cărui ramură principală traversează periferia vestică a Oceanului Pacific în direcţia nord-est, încadrîndu-se apoi în Oceanul Îngheţat de Nord în curentul general de apă vest est.  

    Citiți și