• în România
  • Lista ţărilor
  • Pe 7 zile
  • Temperatura apei
  • Hartă satelitară
  • Meteo pe hartă
  • Widget-uri
  • user-avatar
    Intrare

    Glosar de termeni meteorologici "A"

    Glosar de termeni meteorologici

    Absorbţie - reţinerea unei substanţe într-o soluţie, corp solid sau intr-un amestec de gaze de către părţile lor componente.  

    Aclimatizare - adaptarea treptată a plantelor şi animalelor la noile condiţii ale mediului înconjurător şi cu deosebire la condiţiile climatice.  

    Actinometrie – ramură a meteorologiei ce se ocupă cu măsurarea şi studiul radiaţiei solare, atmosferice şi terestre.  

    Activitate solară – totalitatea fenomenelor fizice care au loc la suprafaţa Soarelui. Activitatea solară se manifestă prin: pete solare, facule, flocule, protuberanţe şi schimbări în starea coroanei solare, ce reprezintă de fapt manifestarea exterioară a reacţiilor şi proceselor din interiorul Soarelui. Cînd activitatea solară creşte,fluxul de corpusculi şi radiaţia ultravioletă se măresc considerabil, factor ce prezintă o deosebită importanţă pentru atmosfera Pămîntului.

    Adăpost meteorologic(psihrometric) – adăpost de construcţie specială, care protejează instrumentele meteorologice instalate în interior de acţiunea radiaţiei solare şi cărora le asigură o ventilaţie suficientă.

    Advecţie – 1.Deplasarea aerului in sens orizontal; 2.Transportul, o dată cu masa de aer, a diferitelor sale proprietăţi, de ex.: advecţia căldurii, a vaporilor de apă, a densităţii etc.  

    Advecţie termică – încălzirea sau răcirea locală a atmosferei determinată de advecţia aerului.  

    Aer – amestec fizic de gaze care formează atmosferă Pămîntului. Componentele aerului uscat la nivelul mării sînt:  


    Denumirea elementului


    volumul (%)


    greutatea (%)

    Azot
    Oxigen
    Argon
    Bioxid de carbon
    Kripton
    Xenon
    Neon
    Heliu
    Ozon
    Iod
    Radon
    Nitrogen

    78,09
    20,95
    0,93
    0,03
    1,0*10-4
    0,8*10-5
    1,8*10-3
    5,24*10-4
    1,0*10-6
    3,5*10-9
    6,0*10-18

    75,60
    23,10
    1,29
    0,05
    3,0*10-4
    4,0*10-5
    1,2*10-3
    7,0*10-5        

     

    Aerologie – ştiinţă despre metodele de cercetare a straturilor înalte ale atmosferei. După unii, aerologia este o ştiinţă aparte sau o ramura a meteorologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor din atmosfera liberă.  

    Aerosol – sistem coloidal în care mediul de dispersiune este un gaz şi în care se găsesc, în suspensie, particule lichide sau solide.  

    Agravarea timpului – schimbarea mai mult sau mai puţin bruscă a timpului caracterizată prin faptul că elementele meteorologice ating anumite valori limită sau că se produc fenomene periculoase pentru diferitele ramuri de activitate.  

    Agrometeorologie – disciplină care studiază interacţiunea dintre condiţiile meteorologice, climatice şi hidrologice pe de o parte şi întregul proces al producţiei agricole pe de altă parte.

    Altitudine – distanţă verticală între un nivel sau un punct de pe suprafaţa uscatului şi nivelul mijlociu al mării, exprimată în unităţi liniare.  

    Amplitudine – pentru mărimi alternative simetrice, amplitudinea reprezintă jumătatea dintre valorile maximă şi minimă atinse. Pentru mărimi alternative asimetrice se foloseşte amplitudinea totală , adică diferenţa dintre valorile maximă şi minimă atinse, În meteorlogie se foloseşte mai ales amplitudinea totală, numită pe scurt amplitudine.  

    Amplitudinea anuală absolută – diferenţa între valoarea cea mai ridicată şi cea mai scăzută a unui element meteorologic înregistrată în cursul unui an.  

    Amplitudinea anuală medie – diferenţa între valorile medii lunare cea mai ridicată şi cea mai scăzută a unui element meteorologic.  

    Amplitudinea diurnă (zilnică) - diferenţa între valorile cea mai ridicată şi cea mai scăzută a unui element meteorologic înregistrată în cursul unei zile.  

    Analog – situaţie sinoptică, process sau variaţie a unui element meteorologic asemănător cu cele ce se cercetează.  

    Anemorumbometru – instrument folosit pentru determinarea vitezei şi direcţiei vîntului la un moment dat sau intr-un interval de timp dat.

    Anomalie – termen folosit în meteorologie pentru a indica:           diferenţa între valoarea medie (diurnă, lunară etc) a elementului meteorologic în punctul respectiv şi valoarea medie a paralelei corespunzătoare punctului;           diferenţa între valoarea medie (diurnă, lunară etc.) a elementului meteorologic şi valoarea medie plurianuală a aceluiaşi element, intr-un punct dat.

    Anticiclon – cîmp de înaltă presiune limitat de izobare închise de formă aproape eliptică sau circulară, unde presiunea creşte de la periferie spre centru. Acest cîmp este caracterizat prin vînturi ce se rotesc în jurul unui centru de înaltă presiune, de la care aerul diverge orizontal şi în care predomină mişcările descendente. Aceste vînturi bat în sensul acelor unui ceasornic în emisferă nordică şi în sens contrar în emisferă sudică. În general, A. determină un timp cu nebulozitate redusă, călduros vara şi rece iarna.

    Atmosfera – Învelişul de aer al Pămîntului, obiectul de studii al meteorologiei. A. nu are o limită superioară precis delimitată, prezenţa gazelor atmosferice constatîndu-se la înalţimi de cîteva mii de kilometri. Pe verticală, se deosebesc următoarele straturi principale ale atmosferei: troposfera - 8-17 km, stratosfera – de la 8-17 km pînă la 40 km, mezosfera –de la 40 pînă la 80 km, termosfera (ionosfera) – de la 80 km pînă la 800-1000 km şi exosfera - > 1000 km. Trecerea de la un strat la altul al atmosferei se face prin intermediul unor straturi de tranziţie numite tropopauză, stratopauză şi mezopauză.  

    Aversa de ploaie – precipitaţii de scurtă durată şi adesea puternice, care cad mai ales din nori convectivi; picăturile care le compun sînt în general mari. Aversele sînt caracterizate prin începutul şi sfîrşitul lor brusc, prin variaţiile lor de intensitate în general mari şi rapide şi cel mai des, prin aspectul cerului; alternanţă rapidă de nori întunecaţi şi ameninţători (Cumulonimbus) şi înseninări de scurtă durată.

    Azimut – unghiul format de planul meridianului punctului de observaţie cu planul vertical care trece prin acest punct şi prin obiectul vizat, se măsoară de la 00 pînă la 3600, în astronomie de la S spre V şi în geodezie şi aerologie de la N spre E.  

    Citiți și